Alfred Kinsey – Zoologul rebel care i-a învățat pe americani să facă sex

Vreau să-ți zic câte ceva despre un tip de care mie-mi place foarte mult, pentru că a fost un soi aparte de savant nebun care a intervievat mii de oameni dispuși să vorbească despre sexualitatea lor și a pus bazele Institutului de cercetări în sex, sexualitate și reproducere. Numele lui este Alfred Kinsey și a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să apere sexualitatea oamenilor de amestecul moralei creștine.

Cercetările sale au fost și încă sunt controversate, iar cucernicii zic despre el vrute și nevrute și-l acuză, printre altele, că a fost pervers, sadomasochist și bisexual. Mwell, poate că s-a cam lăsat dus de val uneori și poate că, în dorința lui de a crea o societate mai tolerantă luptând cu prejudecățile și superstițiile referitoare la comportamentul sexual al oamenilor, a făcut greșeli. Poate că, încercând să-i ajute pe alții să-și reconcilieze impulsurile și dorințele sexuale cu normele societății, încerca de fapt să se ajute pe sine. Ei, ca să vezi, Alfred Kinsey a fost, totuși, om. În calitate de perversă mică și drăguță, care se dedă din când în când la experiențe sadomasochiste și homosexuale, eu sunt de partea lui Kinsey.

Am petrecut ultimele zile în compania lui, uitându-mă la filmul biografic „Kinsey”, cu Liam Neeson și citind un cărămidoi de biografie produsă de James H. Jones, și da, pot să spun că-mi place mult savantul ăsta obsedat de culegerea datelor și omul ăsta imperfect care a spus că nu e nimic anormal la masturbare și a denunțat ca ridicolă prejudecata că orgasmul vaginal ar fi superior celui clitoridian. Goooooo, Kinsey! Hai să ți-l prezint, carevasăzică.

Cum era Alfred Kinsey înainte să devină tăticul sexologiei

Pfoai. N-ai fi zis că puștiul ăla bolnăvicios și singuratic care provenea dintr-o familie extrem de strictă, conservatoare și religioasă, o să devină principalul arhitect al sexologiei (studiul științific al sexualității oamenilor, cu tot cu interese, funcții și comportamente aferente), dar așa a fost. Kinsey a crescut într-o atmosferă puternic patriarhală, care mustea de moralitate găunoasă și tabuuri. A fost unul dintre cercetașii de frunte ai Statelor Unite, cânta bine la pian, nu ieșea cu fete, dar iubea natura. Taică-su a vrut să-l facă inginer, dar după doi ani de studii care nu-l interesau neam, l-a confruntat pe ăl bătrân și s-a dus la Bowdoin să învețe biologie. A absolvit magna cum laudae și și-a dat doctoratul în filogenia viespilor de gale. A adunat și măsurat vreo cinci milioane de viespi din astea, folosind o metodologie specială, dezvoltată chiar de el.

Cu Clara s-a însurat în 1921, dar n-au reușit să facă sex din prima. Glandul clitorisului Clarei era legat de prepuț prin niște fâșii de țesut conjunctiv, ceea ce făcea expunerea acestuia imposibilă și penetrarea dureroasă. Din fericire, cuplul a cerut sfatul unui medic, iar în urma unei operații simple problema s-a rezolvat și Alfred a putut să facă sex cu Clara după pofta inimii. Totuși, Kinsey avea multe întrebări despre sex, așa că a început să citească literatura de specialitate.

Cu Freud, Kraft-Ebbing, Havelock Ellis și alți savanți care au studiat sexualitatea umană era și nu era de acord. Credea că ei înțeleg lumea nu doar ca oameni de știință, ci ca niște bărbați albi din clasa mijlocie, a căror viziune reflecta valorile clasei sociale, genului și rasei din care făceau parte. Era de părere că ei acceptă aranjamentele de gen și rol ale societății susținând că se bazează pe diferențe biologice imuabile (Alfred C. Kinsey: a public/private life, James H. Jones). În plus, nu considera știință ce făceau teoreticienii ăștia. Știința are nevoie de date, așa că Alfred Kinsey a luat problema în propriile mâini și s-a pus pe treabă.

Rapoartele Kinsey și începutul revoluției sexuale

În 1938, Kinsey a ținut un curs de căsătorie (universitățile din SUA puneau la dispoziția studenților seniori astfel de cursuri din care aflau diverse aspecte despre mariaj, atât legale, practice și economice, cât și despre contracepție, prevenirea bolilor venerice, reproducere și sarcină). Scopul lui? Să zgâlție și poate chiar să desprindă comportamentul sexual uman din ghearele moralei ortodoxe, să ofere oamenilor toate informațiile necesare pentru a decide singuri ajustările necesare vieții lor sexuale și, nu în ultimul rând, să colecteze date despre istoricul sexual al cât mai multor persoane.

Așa a început odiseea celor 18 000 de istorii sexuale adunate de el și echipa sa, care avea să formeze în 1947 Institutul pentru Cercetări Sexuale (din 1981 se numește Institutul Kinsey pentru Cercetări Sexuale).

Kinsey a pus la punct o procedură de intervievare complicată, menită să asigure confidențialitatea  participanților care erau de acord să-și dezvăluie, practic, întreg istoricul sexual. Seturile de întrebări din chestionare și formele alternative în care puteau fi puse întrebările respective, în funcție de respondent, erau memorate, iar răspunsurile erau apoi traduse într-un cod special, inventat chiar de Kinsey. Gașca veselă de la institut nu completa doar chestionare, ci contribuia cu drag și spor la dezvoltarea cunoașterii despre comportamentul sexual al oamenilor – adică da, făceau sex între ei, care cu cine și cum voia, la liber, în podul casei lui Kinsey. În plus, Alfred Kinsey nu rata nicio ocazie de a-și scoate din pantaloni penisul uriaș pentru a demonstra, de exemplu, diverse tehnici de masturbare în fața echipei sale.

În 1948 și în 1953 au apărut rapoartele Kinsey, adică două lucrări extrem de importante pentru sexologie: ”Sexual Behavior in the Human Male” și „Sexual Behavior in the Human Female”. Pe cât de importante, pe atât de controversate. Ziceai că au dezlegat băierile iadului și alta nu! Păi, tu-ți dai seama cât de mult au șocat publicul studiile astea care atacau concepțiile tradiționale despre sexualitate?! Și nu numai că le atacau, dar „defăimau femeia americană” spunând că 26% dintre participante au avut o aventură extraconjugală până la vârsta de 40 de ani. Mai mult, dădeau, practic, voie oamenilor să vorbească liber despre masturbare și sex premarital. Rapoarte rele!

Îți dai seama că imediat au început să răsară din toate părțile critici ca ciupercile după ploaie. Kinsey credea cu ardoare în munca lui și voia să schimbe lumea, să facă societatea mai tolerantă cu diferite comportamente care nu se încadrau în standardele morale ale vremii (ține cont de faptul că pe vremea aia, singurul tip de sex acceptat de societate era coitul marital vaginal, preferabil în poziția misionarului, iar masturbarea, sexul anal și homosexualitatea erau considerate anormale). Da, probabil că atmosfera de represiune sexuală în care a crescut a avut și ea un rol, la fel și relația cu tatăl lui. Pe cât de erudit și perfecționist era ca om de știință, ca om Kinsey era cam naiv. El credea că dacă-și face treaba perfect și adună suficiente date oamenii or să fie impresionați, or să înțeleagă și or să-i mulțumească că le-a deschis ochii. Dar, bineînțeles, nu a fost așa, iar câteva dintre deciziile pe care le-a luat în timpul colectării datelor au dat apă la moară detractorilor.

Ce decizii? Păi, de exemplu, să intervieveze criminali sexuali și să nu-i predea poliției, fiind mai interesat de caracterul remarcabil al informațiilor descoperite decât de cel imoral. Datele culese de la un omnivor sexual despre masturbarea infantilă l-au dus la concluzia că oamenii sunt ființe sexuale încă de la naștere (eu sigur eram o ființă sexuală pe la trei ani, de când am primele amintiri despre masturbare și orgasm), dar mulți critici și chiar unii dintre colegii săi au fost de părere că informațiile respective nu ar fi trebuit să fie folosite în studiu. Părerea lui Kinsey era cât se poate de fermă: ca om de știință trebuie să folosești date indiferent de sursă și fără să judeci moral sursa. Ei bine, da, dar pot să înțeleg de ce s-au ciufulit mulți din cauza asta.

Sfârșitul lui Kinsey

În ultimii ani de viață, Kinsey era foarte supărat pe inima lui bolnavă care nu-l mai lăsa să lucreze așa cum voia. În plus, Fundația Rockeffeler își retrăsese susținerea financiară, iar Kinsey a fost nevoit să caute finanțare pentru Institut în altă parte. Doar că omul care era în stare să convingă pe oricine să-și dezvăluie secretele sexuale era incapabil să facă small talk și, mai ales, să ceară bani (God, I love this guy!). Fiecare refuz îl afecta și mai mult, la fel și faptul că, fără bani, nu putea să-și facă datoria de lider și să-și protejeze echipa. La un moment dat, a plecat împreuna cu Clara în vacanță, într-o excursie prin Europa. Scandinavia și Sudul Italiei l-au impresionat cel mai mult, datorită felului în care acceptau sexul în cultura lor. Bineînțeles, în loc să se odihnească, a lucrat pe toată perioada excursiei, așa că s-a întors mai extenuat decât plecase. A murit în anul următor.

Alfred Kinsey a fost unul dintre oamenii ăia despre care vrei să afli cât mai multe. Viața lui a fost extrem de interesantă, iar cercetările lui despre sexualitatea oamenilor revoluționare. Mai sunt foarte, foarte multe de spus despre el, dar nu te mai rețin. Mai bine iei matale următoarele cărți și și le citești pe îndelete:

Kinsey: A Biography, de Cornelia Christenson

Alfred C. Kinsey: a public/private life, de James H. Jones

The Inner Circle, de T.C. Boyle

Sau te uiți la filmul Kinsey – e cu Liam Neeson, for heaven’s sake!