isteria femeilor
Noutăți și ciudățenii

Dacă un bărbat te numește isterică, greșește. O arată istoria. 

Când femeia afișează un comportament emoțional intens, bărbații zic că e isterică. Când bărbații afișează un comportament emoțional intens, tot ei se justifică: boul ăla s-a băgat pe banda mea sau e meci. E plină literatura românească din secolul XIX de istericalele femeilor și încă se va mai găsi câte un ciumpalac în hypermarket care să te admonesteze când îi atragi atenția că erai înaintea lui la casă: Hai, te rog, nu fi isterică. Ba chiar, ca o jignire supremă, politicienii sunt gata oricând să acuze de isterie pe oricine îndrăznește să întrebe prin ce găuri de șarpe intră banii publici.

Însă un lucru e cert.

Dacă un bărbat te numește isterică, greșește. O arată istoria.

Isteria femeilor, un singur diagnostic pentru prea multe simptome

Termenul „isterică” încă se mai folosește astăzi într-un sens peiorativ, iar până în anii 50, sub diagnosticul isterie își găseau adăpost circa 200 de simptome: senzație de greutate în abdomen, palpitații, insomnii, dorința sexuală, masturbarea (care a fost considerată boală până în 1972, când Asociația Medicală Americană a stabilit că este o activitate umană normală), iritabilitatea, lubrifierea vaginală, anxietatea, atacurile de panică, stările de leșin, retenția de fluide, lipsa apetitului, paralizii ale membrelor, halucinații, stări de vomă, surzire și altele.

CV-ul unei maladii inventate

isteria femeilor

 

 

Masturbarea a avut de altfel un rol multiplu: de cauză, efect și tratament -deși aspectul sexual al masajelor genitale practicate de medici și moașe nu era recunoscut ca atare. Asta pentru că sexul fără penis era pur și simplu de neconceput, iar minunatul nostru orgasm era considerat un „paroxism isteric”. Chiar și bărbații contemporani par să sufere de forme mai mult sau mai puțin grave de agnozie orgasmică atunci când vine vorba de femei, așa că nu mă miră.

Uter hoinar și secreții veninoase

Practic, începând cu grecii și romanii antichității, masculii din toate secolele s-au uitat cu o oareșce senzație de neputință la femele și, cum ieșea una din rolul inofensiv obligatoriu, de soție, mamă și doamnă impecabilă, cum dădeau din colț în colț neștiind ce trăsnăi să mai inventeze ca să le pună la punct. Unii spuneau că uterul umblă vagabond prin trupul femeii, căutând copii sau pur și simplu terorizând celelalte organe, alții că „sperma” femeii devine veninoasă dacă nu e eliminată din când în când. Măritișul, sexul regulat și nașterea erau considerate cele mai sigure tratamente, dar în cazul văduvelor sau călugărițelor exista varianta masajului genital efectuat de moașe. Mai târziu, spre sfârșitul secolului XIX, această masturbare terapeutică a fost practicată și de medicii bucuroși de o sursă sigură de venit, iar dacă mai arătau și bine, atunci clientele veneau cât putau de des să le maseze dom’ doctor.

Apoi, Freud a dezincriminat bietul uter acuzat de vagabondaj stabilind drept sursă a isteriei o suferință interioară emoțională, cauzată de o traumă care afecta viața sexuală a pacientei (sau pacientului – deja boala nu mai era rezervată exclusiv femeilor, cu toate acestea s-a studiat extrem de puțin în cazul bărbaților).

Varietatea exagerată a simptomelor sugestive pentru isterie (de la fantezii sexuale la anorexie, de la iritabilitate la paralizia membrelor) ne arată că maladia devenise un fel de coș de gunoi pentru toate simptomele și comportamentele feminine neînțelese de medicii-bărbați. Isterice erau femeile care voiau drept de vot, isterice erau femeile care citeau romane franțuzești, isterice erau femeile cu tulburări psihice.

isteria femeilor

 

Dar aveam și noi, româncele, isterie dintr-asta străineză? Dar cum să nu, monșer. Iată ce scria un „student la medicină” în 1888 (Epoca, 18 sept. 1888)

„E o tradițiune veche în care se vorbește de un zeu Proteu, ce se schimba în diverse ființe ca să scape de vrăjmași. Aceste fapte s-au putut azi constata și sunt caracteristice sub numele de Isterie.

Această boală se observă mai mult la femei decât la bărbați, din cauză că sunt mai nervoase. Etatea și constituția joacă un rol important. Viața solitară servește de agent în manifestarea acestor fapte. Acestea sunt principalele cause.

Ceva caracteristic la isterie e inconstanța. Acum sunt veseli, acum sunt triști. E foarte ușor a-l face să treacă dintr-o stare în alta.

Sunt alte caractere ale istericilor mai importante. Sunt răi, capabili a comite crime, iubesc minciuna pentru minciună.

Cu toate acestea sunt persoane cu caractere cu totul contrare celor dintâi. Ele au dat probe de devotement și au produs revoluțiuni în istorie și știință.

Așa este Ioana dArc. În poesie isteria a dat naștere la capodopere. Alfred de Musset a fost inspirat de doamna Georges Sand, isterică, ce descrie admirabil această stare psihologică în Lelia.

În Religiune isteria a lăsat urme însemnate. Profetesele de la Delfi nu erau decât isterice, din cauza emanațiunilor sulfuroase.

Isteria prezintă fenomene foarte curioase. Pacienții dorm adesea luni întregi, alteori uită tot trecutul lor.”

Să fi fost și pe la noi cabinete medicale destinate tratării isteriei prin metoda masajului genital? Căutările mele au rămas, deocamdată, fără rezultat. Dar asta nu înseamnă că medicii noștri nu se descurcau cumva. Iată ce povestește George Costescu în „Bucureștii vechiului regat”:

„Unei doamne care din pricina unor atacuri de nervi ajunsese a se crede cu amândouă brațele imobilizate i-a spus să stea toată ziua aceea în pat, dezbrăcată complet și cu fața în sus până ce va veni el, și i-a dat niște hapuri. Venind din nou la pacientă, se prefăcu că stă de vorbă cu cineva din casă, la picioarele patului bolnavei, și când aceasta era mai cu luare aminte la șopoteala aceea, se întoarse brusc și trase cearceaful cu care era învelită. Surprinsă de faptul că a raămas goală de față cu cei de acolo, femeia a întins mâinile să  țină cearceaful pe ea, și… astfel s-a vindecat.”

Abia în anii 50, Asociația Americană de Psihiatrie a scos impostoarea maladie a isteriei din lexiconul medical modern. Orișicât, ca femeie, e suficient să știi care-ți sunt drepturile, iar asta te va face o isterică get-beget în mintea unor bărbați de modă veche.

 

%d blogeri au apreciat: