Zeii nu încap dedesubt – Maestrul sexului (9)

maestrul sexului roman fantasy erotic

Demonul Furfur arată ca un hipster și împrăștie un miros bizar, de var. Asta-i ceva nou, trebuie să recunosc. Stă cu brațele încrucișate în cercul magic și țâțâie din buze. Am mai zis că demonii sunt și teribil de enervanți? Zic acum, nu-i bai, și cred că o s-o repet de câteva ori până când îl trimitem pe Furfur înapoi în cazanul lui confort unu, decomandat, cu loc de parcare pentru furcă.

-Voi, ăștia cu magia sexuală, sunteți cei mai periculoși, comentează satana. Ar trebui să anunțați dinainte că faceți ritualurile în curul gol, să știm la ce să ne așteptăm. Acum, hai, că eu am mai văzut una, alta, la viața mea, dar la ăia mici nu vă gândiți? La drăcușori?

-Te-ai găsit tocmai tu să ne faci morală, Furfur, îl oprește Raisa ridicându-se din pat ca să ia pistolul cu apă sfințită și sărată. Își flutură nepăsătoare sânii prin fața diabolicului cu gâtul înfășurat într-o eșarfă turcoaz cu ciucurași și nu dă vreun semn că ar vrea să se îmbrace. Hai, cu cât ne răspunzi mai repede la întrebări, cu atât scăpăm mai repede unii de alții. Că nici nouă nu ne place noul tău look, se strâmbă ea.

-Chiar, Furfur, parcă aveai niște coarne mișto, de cerb, intervin și eu în discuție, arătându-i dosarul. Scrie aici, uite, uneori apari ca un cerb înaripat, alteori ca un înger.

Demonul slăbănog, tot numai oase, ridică amărât din umeri, frecând între degete un ciucuraș verde-albăstrui. Deschide gura și dă să spună ceva, dar Raisa îl oprește și-i arată cercul magic cu linii duble și sigilii desenate cu creta.

-Ai grijă ce spui, sac de genunchi ce ești, că ăsta curentează!

-Drept cine mă iei, vrăjitoare venerică?! se stropșește demonul la ea, strângând pumnii. Mi s-a interzis să le mai port pentru că l-am înțepat pe Belial cu coarnele. Dar din greșeală!

-Și nu le-ai zis că a fost un accident? îl întreb revoltată. O fi Furfur demon, dar nu mi se pare corect să fie pedepsit atât de drastic doar pentru că, cine știe, s-o fi pus vreo muscă pe el și a scuturat mai tare căpățâna încornorată.

-Ba am zis.

-Și?

Furfur plescăie iritat, se fâțâie puțin ca să ne arate că-l înțepase pe venerabilul Belial în dos și ne uităm jenate una la alta. Da, probabil că dacă înfigi o țeapă-n curul primului stăpân al forțelor răului, cel dinaintea lui Satan, trebuie să suporți niște consecințe.

-Hai, lasă că-ți stă mai bine cu pălăria, îi zic eu fără să cred niciun cuvințel.

-Gata cu drăgălășeniile, Dora. Nu de asta l-am chemat, zice Raisa. Furfur, de ce s-a crăpat pământul lângă hotel?

-Ce hotel?

-Ăsta! strigăm în cor la el și hipsterul diabolic clipește lent, încercând să priceapă despre ce vorbim.

Demonii au o abilitate foarte utilă: pot citi urmele rămase în energia înconjurătoare, cam cum citea Old Shatterhand urmele lăsate de indieni în prerie. Scotocește o vreme prin vibrații, apoi ridică o sprânceană pensată, semn că a dat peste ceva dubios.

-Oh!

-Ce e? Ce-ai găsit? întreabă Raisa strângând din buci. Stau fix în spatele ei, așa că văd foarte clar cum le încleștează de câteva ori și mă umflă râsul, pentru că arată ca și cum ar clefăi gumă. Dacă începe să facă baloane o pun să-și ia nădragii pe ea.

-Ei bine, n-o să vă placă, zice Furfur scărpinându-se pe sub pălărie.

-N-ai tu treabă. Hai, vorbește! Ce-i cu crăpătura?

-Trebuie să iasă cineva prin ea, răspunde demonul.

-Cine?

-Un… maestru.

Raisa îmi aruncă o privire nedumerită și nici eu nu pricep mai multe. Mă apropii de cercul magic, cu grijă să nu calc pe urma de cretă, și mă proțăpesc în fața demonului cu mâinile în șold.

-Ce maestru, domnule?

-Un maestru al sexului.

-Nu mai minți, Furfur! mârâi la el, apoi mă rățoiesc la Raisa. Ți-am zis că nu o să meargă, uite, minte! Cercul nu funcționează și ăsta râde de noi!

Și când mă gândesc că mai devreme îl compătimisem. Auzi tu, să-ți pară rău pentru un demon. Numai mama lui Mark Twain era în stare de așa ceva, să se roage pentru iertarea păcatelor diavolului, pentru că nimeni altcineva nu se ruga pentru el. Scrâșnesc din dinți, furioasă pe slăbiciunea mea, dar când mă uit la Furfur, observ că lipsește ceva. Lipsește rânjetul lui obișnuit, sarcastic, care-i ridică doar un colț de gură și-i dezvelește caninii veștejiți. Să nu încerce el să ne fraierească, oare?

-Știți ce? E treaba voastră dacă vreți să mă credeți, ridică din umeri demonul. Nu zice niciun sigiliu și niciun ritual că trebuie să vă și conving că spun adevărul, așa că nu-mi pasă ce faceți cu informația pe care v-am dat-o. Mai vreți să știți și altceva? Hai că mai am și eu treburi, nu stau toată ziua după voi.

-Numai puțin. De ce iese maestrul ăsta al sexului de sub pământ? îl întreabă Raisa.

Hipsterul diabolic abia acum rânjește.

-Pentru că de pe pământ se vede mai bine cerul.

-De ce n-a ieșit mai devreme?

Furfur își dă ochii peste cap și-mi răspunde obosit.

-Știi foarte bine că timpul are sens doar pentru muritori, de ce îmi pui astfel de întrebări?

-Dar ce înseamnă…

-Ajunge! răcnește demonul de-mi încrețește carnea pe mine. V-am spus destule.

Dacă nu îi prinzi într-o capcană, adică într-un alt fel de cerc magic, cu alte simboluri, mai puternice, demonii dispar când au chef. În general, când se plictisesc de hazul celui care i-a invocat, sau după ce-și fac mendrele cu el. De aceea nu trebui niciodată să chemi o creatură a iadului doar ca să te distrezi, de dragul de a face ceva extraordinar, pentru că, în definitiv, dracii nu stau după curul tău. E o chestie de bun simț, chiar și în practica magiei, să apelezi la ei numai când ai musai nevoie de anumite informații sau de ajutor.

Furfur a dispărut pur și simplu, fără să termin ce aveam de zis. Știu că nu mă place prea mult, nici pe Raisa de altfel, pentru că e un demon mai old school. Preferă ritualurile de magie enohiană și ne consideră pe noi, cei din Inonora, niște destrăbălați, așa că ne lasă de obicei cu ochii în soare după ce ne spune câteva chestii din care înțelegem ce vrem. Acum îmi dau seama că poate ne-am înșelat asupra lui. Poate că Furfur nu minte, ci noi interpretăm greșit răspunsurile lui cam în doi peri și după aceea dăm vina pe el.

-Păi da, să știi că n-a mințit, mă trezește Raisa din reverie, citindu-mi gândurile. E ceva în aer, o energie sexuală foarte puternică. O simt de câteva minute, dar am crezut că e din cauza lui Furfur. Tu nu simți ceva ciudat?

Ba cred că da. Cred că Raisa are dreptate. Îmi duc mâna la țukumă și rămân puțin uimită de cât de umedă sunt. Umedă și foarte excitată.

-Sper că asta nu înseamnă că ne-a stârnit hipsterul diabolic, bombăn trăgând-o pe Raisa de sfârcurile boboșate.

-Nu, asta înseamnă că a spus adevărul. Sau măcar o parte de adevăr. Știi, mai devreme, Tarotul mi-a arătat două cărți. Diavolul și Regele de Monede. Am o bănuială și nu-mi dau seama deocamdată cât de periculoasă e toată treaba, dar cred cine a scăpat de sub pământ controlează cumva libidoul.

Habar n-am ce să-i răspund, dar nici nu e nevoie să mai spun ceva, pentru că se aude o bătaie puternică în ușă, apoi vocea enervantă a lui Alexandru.

-Veniți repede jos! Cred că știu cine a ieșit din crăpătura aia nenorocită!