Povestea Borghildei, păpușa sexuală cu care Hitler ar fi vrut să câștige războiul

Se spune că păpușa sexuală Borghilda a fost creată ca să salveze soldații Wehrmacht-ului de sifilisul destrăbălatelor cucerite.

Povestea sună astfel: Himmler a ales o echipă de experți pentru a forma o armată de ginoizi care să urmeze trupele naziste de-a lungul Europei, spre a facilita bravilor ostași arieni satisfacerea nevoilor sexuale în condiții din cele mai igienice. Însuși Hitler a fost de acord ca soldații să poarte în raniță câte o păpușă gonflabilă sexuală pe care s-o utilizeze la nevoie.

Centrul de comandă al proiectului „Borghild” a fost stabilit în Muzeul Igienei din Dresda, iar dintre membri făceau parte doctori SS, un expert în materiale sintetice, un psihiatru și un sculptor, student la arte.

Din iunie 1940 până în ianuarie 1942, aceștia s-au concentrat pe realizarea unei păpuși gonflabile atât de realistice și maleabile, încât soldații naziști să nu mai aibă ochi pentru nicio prostituată colcăind de boli venerice. O târfă ariană perfectă, cu ochi albaștri, păr blond, sâni mari și chip de desfrânată, ca să nu poată fi confundată cumva cu figurile materne onorabile din patrie.

Membrii proiectului s-au ciondănit o vreme încercând să stabilească sânii cei mai potriviți pentru Borghilda. Unuia dintre cei doi doctori SS îi plăceau sânii plini și rotunzi, pe când celălalt îi prefera lunguieți ca mugurii de măceș, ca să poată fi apucați ușor. Acesta a și câștigat, de altfel, disputa.

Au fost concepute zece prototipuri pentru capul Borghildei și s-au făcut teste psihologice. Prima păpușă sexuală a fost finalizată în septembrie 1941. Himmler a fost așa de entuziasmat de Borghilda, că a comandat dintr-un foc vreo cincizeci de bucăți.

Însă, la numai o săptămână după asta, Himmler s-a răzgândit. A anulat comanda și a tăiat bugetul proiectului. Cineva, cumva, avusese revelația că păpușile sexuale reprezentau mai degrabă o investiție costisitoare decât un ajutor pentru câștigarea războiului. Soldații nemți nu aveau decât să folosească femei adevărate, cu sau fără acordul lor, dar cât se poate de ieftine. Oricum, mai bine așa decât să râdă Aliații de ei că umblă cu gagici gonflabile în ranițe.

Documentația, mulajele și restul probelor din proiectul Borghild, ba chiar și fabricile în care ar fi trebuit să fie produse, au fost distruse de bombardamentele Aliaților, în 1945. Sculptorul Arthur Rink a salvat însă două poze din gunoi și, mult mai târziu, pe site-ul borghild.de a apărut un articol semnat Norbert Lenz, în care Rink deapănă amintiri referitoare la proiectul top secret al naziștilor.

Realitatea însă e că povestea primei păpuși sexuale gonflabile e cusută cu ață albă.  Literalmente, în afara celor două fotografii despre care s-a spus că ar fi false, nu există nicio altă dovadă și nimeni de la Muzeul Igienei din Dresda nu a confirmat că proiectul Borghilde a existat cu adevărat.

Autorul Graeme Donald spune că a descoperit din întâmplare informațiile despre păpușile sexuale naziste –female comforters– în timp ce se documenta pentru istoria păpușii americane Barbie (inspirată dintr-o păpușă sexuală numită Bild Lilli, prima comercializată ca atare, deși avea dimensiuni mici și îi lipseau orificiile; era o figurină amuzantă și obraznică). Povestea potrivit căreia Hitler a nășit primele păpuși sexuale gonflabile apare în cartea lui Graeme Donald, „Mussolini’s Barber”.

Sursa: „The Sex Doll: A History”, Anthony Ferguson