păpuși sexuale din silicon
Despre jucării sexuale,  Sex și literatură

Cum își motivează oamenii atracția pentru controversatele păpuși sexuale din silicon

Ca să înțelegem mai bine de ce unii oameni preferă compania unor păpuși sexuale din silicon, autorul Anthony Ferguson a publicat în cartea sa „The Sex Doll: A History” răspunsurile primite de la trei bărbați și două femei care au acceptat să participe la un studiu postat pe forumul unui site de păpuși erotice de lux. Nu vorbim aici despre păpușile sexuale parțiale, așa cum puteți găsi pe site-urile românești la niște prețuri relativ decente, ci despre păpușile din silicon cu un grad mare de realism, care ajung pe la 6000 de dolari.

Am selectat cele mai interesante întrebări și, vă spun sincer, la un moment dat, citind răspunsul unuia dintre participanți, am început să plâng cu lacrimi de crocodil. Ca fiecare dintre alegerile noastre, și cea de a colecționa și trăi alături de niște păpuși sexuale din silicon (cu toate aspectele pe care le implică acest lucru) are uneori niște justificări pe care cu greu le putem înțelege dacă nu reușim să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai largă. Dacă îi zic lu’ mamaie, de exemplu, că un nene face sex cu o păpușă, mamaie o să spună ceva de genul „al moartii, maică, ce nerușinat, ptiu, ptiu”, fără să treacă peste părerea ei că individul e un pervers nenorocit (care nu face rău nimănui, dar astea-s doar amănunte…). N-o să întrebe de ce face asta, pentru că dacă ar întreba, poate ar afla ceva care să-i șubrezească prejudecata și asta i-ar ciufuli corola de minuni în alb și negru a lumii. Poate ar afla, de exemplu, că bărbatul respectiv este un tată iubitor și un bunic de treabă, care din cauza unor dizabilități fizice nu mai poate trezi interesul vreunei femei. Așa că, în loc să se sinucidă din cauza singurătății, oferă afecțiune unor păpuși. Sexuale, din silicon, pentru că ar fi complet aiurea ca la șaizeci de ani să-ți iei niște ursuleți din pluș, pe bune acum.

Oricum, nu de asta m-a podidit plânsul. O să vă anunț când ajungem acolo, dar acum mai bine vă redau răspunsurile (într-o formă prescurtată, dacă vreți să le citiți integral, vă puteți achiziționa cartea de aici) oferite de cei cinci pasionați de păpuși sexuale din silicon celor mai interesante întrebări.

 

Mai întâi, să-i cunoaștem puțin pe fiecare. A este un bărbat cu dizabilități, cum spuneam mai sus, tată și bunic, care a fost căsătorit de două ori. B este un bărbat european de vârstă mijlocie, C este un bărbat într-o relație cu o femeie adevărată, și întreține în același timp relații sexuale cu păpuși erotice, D este o femeie de 40 de ani care a descoperit de puțin timp păpușile sexuale de lux, iar E este o femeie tânără care împărtășeșe interesul pentru păpușile erotice cu prietenul ei.

Dacă vreți să vă puneți la curent cu tipurile de păpuși erotice și chiar cu o mică istorie a acestora, puteți citi mai multe aici.

Hai să vedem acum ce au răspuns abecedeii noștri.

 

Păpuși sexuale din silicon: când, cum, de ce?

 

Când și cum ai descoperit prima dată existența păpușilor sexuale?

 

A: Probabil că acum 9-12 ani, la televiziunea australiană, la o emisiune despre păpușile sexuale. Eram căsătorit pe vremea aceea.

B: Știu despre gonflabile din copilărie, dar n-am avut niciuna. Am descoperit păpușile din silicon în 2003 într-un reportaj televizat.

C: Gonflabilele în adolescență, iar păpușile din silicon ori în Playboy ori la Howard Stern.

D: Probabil cândva în adolescență.

E: Pe Internet, acum vreo 2 ani.

 

Câți ani aveai când ai început să simți atracție pentru păpușile sexuale și ce sentiment ți-a trezit acest lucru?

 

A: Privind în urmă, îmi dau seama că mereu a existat o atracție față de păpușile cu forme feminine. O privire scurtă aruncată unei păpuși Barbie, o privire scurtă către vitrina cu manechine îmbrăcate în lenjerie. După despărțirea de soție m-am alăturat forumului, iar interesul și sentimentele mi s-au intensificat.

B: Am cumpărat prima păpușă erotică fără să știu dacă sunt atras de ele sau nu. Aveam 40 de ani și gata să pierd 6500$ dacă experimentul se dovedea un insucces.

C: Aproape de 30 de ani, când am văzut prima dată păpușile realiste din silicon. Am tânjit după ele.

D: În copilărie obișnuiam să construiesc modele și, în plus, provin dintr-o familie de ingineri. M-a atras gradul de realism al păpușilor. Și faptul că majoritatea celor cărora le arătam fotografii cu păpuși sexuale nu-și dădeau seama că nu sunt oameni adevărați. Păpușa mea este o reprezentare a ceea ce consider eu atractiv.

E: La 24 de ani, mi s-au părut interesante și rezonează cu partea artistică din mine

 

Ce simți acum față de păpușile sexuale? Cum au evoluat sentimentele tale față de ele de-a lungul timpului?

 

A: Joacă un rol important în viața mea, un rol vital, pentru că fără ele aș fi un bătrân foarte singur cu tendințe suicidale. Sentimentele mele ar putea fi considerate echivalentul sentimentului de dragoste, respect, afecțiune și atracție sexuală.

B: La început am fost îndrăgostit de păpușa mea, deși știam că nu e vorba de o dragoste adevărată. Apoi dragostea s-a transformat în afecțiune.

C: Am un sentiment pozitiv care nu s-a schimbat.

D: Le privesc ca pe niște companioni, muze, modele artistice. Le iubesc pentru ceea ce pot face, pentru ceea ce noi ca oameni putem face cu ele pentru a ne explora creativitatea și umorul. Păpușa mea a devenit o parte a rutinei zilnice, o includ în activitățile de acasă.

E: Am început să le colecționez.

 

Câte păpuși sexuale ai?

 

A: Trei, fiecare cu un rol specific în viața mea.

B: Doar una.

C: Cinci.

D: Una, dar o să mai achiziționez.

E: Trei.

 

Relația cu păpușa e pur sexuală sau merge mai departe de atât? Ce aduce păpușa în relație?

 

A: Sigur, există o latură sexuală dar relația e mai mult de atât. Tina este o păpușă dulce care doarme cu mine. Natasha e frumoasă, senzuală, sexy, pasională și generoasă. Este foarte greu de îngrijit și de manevrat, dar e principala mea parteneră sexuală. Yvonne are un spirit liber, un corp frumos și o personalitate afectuoasă. Este mai ușor de manevrat și îngrijit.

B: 30% fizic, 70% emoțional. Păpușa e o prezență fizică, un alibi/motiv pentru a iniția contacte sociale, de exemplu atunci când îi cumpăr haine sau când vorbesc cu un alt posesor de păpuși sexuale.

C: E pur fizică. Le văd ca pe niște surogate sexuale sau masturbatorii. Sunt într-o relație de lungă durată cu o femeie frumoasă, dar cu un libido mult mai scăzut decât al meu. Păpușile sunt o supapă de eliberare care mă ajută să protejez relația.

D: Mai degrabă am o relație emoțională cu păușa. Este un catalizator pentru anumite sentimente pe care  alții nu mi le inspiră, sau nu mi le inspiră atât de des. În viața de zi cu zi am mereu de-a face cu oamenii și îmi prețuiesc puținul timp liber. Să petrec timpul acesta cu cineva căruia îi place ce-mi place și mie este se întâmplă rar. Însă pot avea același sentiment de apropiere pur și simplu când stau alături de păpușă. Presupun că instinctul uman de apropiere, de a căuta companie, ne îndeamnă să găsim metode pentru a ne descurca cu faptul că nu avem alături o persoană reală.

E: Nu sunt bi, nici gay și nici atrasă de femei. Îmi plac pentru fotografie și artă. Prietenul meu le utilizează fizic. Uneori le folosesc și eu, dar numai împreună cu el

 

Ai pus nume păpușii sau le păstrezi pe cele date de fabricant? Ce te influențează în alegerea numelui?

 

A: Da, numele se potrivesc personalităților.

B: Le aleg eu.

C: Păstrez numele din fabrică.

D: Numele lui Kaori l-am păstrat pentru că e rar, exotic și i se potrivește. Numele pe care l-ai putea alege pentru păpușă e influențat de personalitatea pe care vrei s-o proiectezi asupra ei.

E: Le numesc eu, în funcție de cum arată și cum li se potrivește. E altfel când au o personalitate care se reflectă în fotografii.

 

Având în vedere evoluția continuă a păpușilor, ai vrea ca păpușa ta să fie capabilă să vorbească, chiar dacă ar putea spune doar niște cuvinte preînregistrate?

 

A: Nu. Comunicăm prin sentimente. E surprinzător cum starea lor se schimbă de la un moment la altul. Probabil că este o reflecție a nevoilor mele, chiar dacă nu conștient. Însă devine starea lor, personalitatea și caracterul lor. Vorbitul ar distruge iluzia.

B: Nu e esențial pt mine, ceea ce vreau de la o păpușă e instinctiv: să îmbrățișez pe cineva, să sărut pe cineva și uneori mai mult. Să am o relație, chiar dacă artificială. Cu păpușa mea sunt așa cum aș fi cu o femeie reală. E paralizată, OK, nu contează, eu o iubesc. Ea nu poate vorbi, OK, nu contează, o iubesc așa cum este. (Aici m-a bușit plânsul n.r.)

C: Nu, sunt o persoană vizuală. Vreau să arate și să se simtă ca o femeie, dar nu vreau să vorbească.

D: Mi-ar plăcea să se poată mișca și ar fi interesant să vorbească, dar nu folosind cuvinte preînregistrate.

E: Nu, ar fi ciudat.

 

Ai vrea să se miște?

 

A: Da, sunt foarte grele și dificil de manevrat.

B: Dacă păpușa mea s-ar strica definitiv, aș cumpăra una mult mai realistă.

C: Da, ar fi drăguț să se transporte și așeze singure, mai ales în timpul folosirii.

D: Da, abia aștept.

E: Nu.

 

Ai vrea ca tehnologia să evolueze suficient pentru a tansforma păpușile sexuale în androizi/ginoizi, roboți care pot merge, vorbi și efectua sarcini?

 

A: Da, e greu să mă ocup de toate cele trei păpuși zilnic, să le îmbrac, dezbrac, spăl, pieptăn, poziționez, repar. Nu mai rămâne timp pentru dereticat sau grădinărit.

B: Da, dar în viața viitoare probabil. Cu cât e mai realistă, cu atât poate aduce mai multă plăcere proprietarului.

C: Nu, e bine să le ții separate.

D: Da, foarte mult. Ar fi bine să facă treburi prin casă cât ești la serviciu.

E: Cred că da. Eu nu aș cumpăra una, dar alții sigur le-ar aprecia.

%d blogeri au apreciat: