Pe ce se masturbau fetele în anii ’90?

pe ce se masturbau fetele

Știți scenele acelea din filme când un puști rebel cu freză de șmecher aduce la școală Playboy-ul găsit sub patul lui taică-su, și toți colegii îl venerează ca pe un zeu acneic? Presupun că astăzi nimeni nu mai face așa ceva, nu când e suficientă o căutare pe Google cu opțiunea Safe Search dezactivată ca să-ți clătești ochii. Nici nu mai zic de filmele porno, aranjate frumos pe categorii și disponibile la orice colț de Internet, lângă tot felul de rețete de paella și filmulețe cu pisici.

În urmă cu ceva timp însă, cam 20 de ani, pentru că atunci mi se sculase adolescența la cap și știu despre ce vorbesc, lucrurile erau puțin mai complicate.

Nu puteai să te masturbezi pe filme porno, decât dacă aveai calculator acasă și o sursă de încredere care să-ți procure CD-uri cu materiale ajutătoare. Televizorul era cel mai probabil în sufragerie, la îndemâna întregii familii, așa că nu te puteai baza pe acesta. Băieții aveau revistele erotice, ce-i drept, și fetele? De dansat, dansau pe Coco Jambo, dar de masturbat… pe ce se masturbau adolescentele în anii ‘90?

Uneori, fetele se masturbau pe Sandra Brown

Aproape că nu exista bibliotecă în care să nu găsești măcar o carte de Sandra Brown, cu un tip la bustul gol și o duduie în cămășuță de noapte roz pe copertă. Dacă n-aveai și n-aveai, împrumutai de la mătuși sau colege, căutai repede scenele fierbinți, strecurai semne discrete printre pagini și, când adormea toată lumea din casă, citeai de numa’ numa’.

Cam așa stătea treaba. Fetele citeau cărți erotice, iar băieții nu trebuiau să facă altceva decât să se asigure că femeile dezbrăcate din reviste aveau două sfârcuri, nici mai multe, nici mai puține. Nu zic că aș fi vrut să adun sub pat teancuri de reviste cu bărbați goi, doamne ferește, remarc doar faptul că, în timp ce fetele trăiau aventuri erotice complicate alături de o eroină care avea tot felul de probleme, băieții corelau satisfacția sexuală doar cu niște stimuli vizuali facili.

O să zici păi da, că masculii doar la ăștia reacționează, iar fetele preferă poveștile cu preludiu, cuprins și cuddling, dar dacă avem aici o corelație inversă? Dacă stimulii sexuali din adolescență și-au pus amprenta asupra comportamentului nostru sexual de la vârsta adultă?

Oare dacă fetele ar fi crescut cu reviste erotice  pline de pectorali păroși (sau netezi, dar mie-mi plac ăia păroși, d-aia zic) și penisuri erecte, ar fi fost acum niște dudui superficiale, gata să ignore masculii mai puțin dotați, dar care au simțul umorului și spală vasele din proprie inițiativă, în favoarea bărbaților care se dau cu Axe?

Oare dacă băieții ar fi citit literatură erotică, urmărind cu sufletul la gură evoluția sentimentelor personajului principal și bucurându-se pentru el atunci când, în sfârșit, reușea să facă dragoste -nu sex! – cu femeia iubită, ar fi fost acum capabili să vadă un decolteu generos fără să saliveze, sau chiar să-și împărtășească sentimentele cu partenera?

 

Probabil că într-o mică măsură, da. La urma urmelor, comportamentul sexual este condiționat și de factorii de mediu.

Uite, eu nu-s dintre fetele cu Sandra Brown în bibliotecă, dar, ca un băiat, pusesem mâna pe niște numere din Playboy care-și făceau treaba foarte bine. Aveam și televizor în cameră, așa că nu ratam niciun film deocheat. Poate că din cauza asta am acum un comportament ușor masculinizat când vine vorba de sex, mai ales la final, când mă reped la frigider să-mi iau o bere, și după aia mă trântesc în canapea la televizor, în loc să vorbesc cu partenerul despre sentimentele mele.

Povești erotice de unică folosință

La un moment dat, mă plictisisem groaznic de revistele Playboy, așa că am început să scriu povești erotice. Asta însemna că atunci când aveam chef să mă masturbez, mai întâi scriam vreo jumătate de oră, o oră, uneori mai mult, dacă foloseam în povestioară cine știe ce scheme de acuplare în stilul Human Centipede și simțeam nevoia să descriu pe larg cine făcea ce și cui.

Durau mult sesiunile mele de autosatisfacere?

Da.

Am devenit o a doua Sandra Brown?

Nu, pentru că distrugeam urmele imediat după orgasm. Erau un fel de povești erotice de unică folosință, și recunosc că regret puțin acum. Mi-ar fi plăcut să văd cum făceau sex piticii din capul meu în adolescență.

O singură dată s-a întâmplat să mă masturbez pe un cântecel. Era Stars al celor de la Simply Red. Nu știu ce m-a excitat mai mult, vocalul roșcat, felul în care zvâcnea din șolduri sau tipa din videoclip. Cert e că n-am mai avut nevoie nici de Playboy, nici de povestioarele mele porcoase, nici de vreo Sandra Brown ca să mă dezlănțui.