bătălia dintre Samuraii lui Dumnezeu și Inonori
De-ale imaginației

Zeii nu încap dedesubt – Bătălia dintre Samuraii lui Dumnezeu și Inonori (16)

-Pe bune? Ne-apucăm să inventăm monștri acum? În cazul ăsta, ce părere aveți despreeee… Vârcolacul Zgubilitic? Sau, stai așa, că mai am unul. Le zombie anémique! Oh, ză horror!

Pufnesc jignită și-l dojenesc pe F.Î.S. din priviri.

-De parcă n-aveam destui, știi?

-Ce tot spui acolo? Nu inventează nimeni nimic. Sau… dar nu, nu cred așa ceva. F.Î.S. își plesnește palmele de uimire și-i șoptește lui P.Î.S. la ureche, însă suficient de tare încât să-l aud foarte bine. Cred că domnișoara Dora nu e familiarizată cu oferta chinezească de monștri!

-Ce naiba caută un monstru chinezesc țopăitor aici, în România? N-are niciun sens, protestez eu supărată.

-Cum ce caută? A ieșit și el pe unde a putut! Dacă membrii Inonorei din China ar fi fost neatenți și indiferenți, poate-ar fi ieșit pe acolo de sub pământ, nu prin spatele hotelului ăsta.

-Îmi mai scoți mult ochii? Ce contează că eram aici? Nu venisem în misiune și, oricum, nu mai sunt nici membru activ în Inonora.

După forma de O pe care a luat-o ridul de pe fruntea lui P.Î.S. îmi dau seama că nu se aștepta la asta. Dar F.Î.S. nu se pierde cu firea și mă admonestează în continuare.

-Tot ce zic e că nu știu cum ai putut să te uiți și să nu faci absolut nimic. E rușinos, indiferent că ești sau nu membru activ în Inonora. Spune-mi, încetează omul să mai fie copilul părinților lui după ce pleacă din casa unde-a copilărit?

-M-au dat afară! zic nervoasă că mă borfăie atât. Mulțumit? Acum zi-mi ce-i cu Țopăilă. E periculos?

Dar Fratele lu’ Înalt și Sexy nu se dă bătut, își drege vocea ca să vorbească mult și îmi explică unde am greșit, ce ar fi trebuit să fac cu viața mea și, în general, insistă pe faptul că toată tărășenia s-a petrecut din cauza mea. Ori pentru că am rămas indiferentă în fața dezastrului, ori pentru că, vezi doamne, aș fi fost mână-n mână cu ăia care-au lăsat monștrii să iasă. Aș putea să-i spun că fusesem dată afară din organizație pentru că omorâsem un om într-un ritual de magie sexuală, că drăcușorul vinovat mă salvase de-un ditamai ursul care mă măsura pofticios din priviri și că mititelul cu cornițe fusese convins de Marele Zeu Pan să deschidă pământul în schimbul unor foarte îndoielnice secrete ale seducției. Numai că nu o fac. E prea mult de povestit. Mă uit o vreme la conturul delicios al maxilarului său care se mișcă întruna și-mi imaginez cât de plăcut ar fi să-mi plimb degetele pe el și să-i simt pe interiorul coapselor barba scurtă și aspră. Oftez în timp ce țukuma-mi palpită un mesaj obscen în codul Morse: — ..    ..   ..   …   .-   —   .-   .-..   ..   -.   –.   .-!

-Jiangshi este deocamdată inofensiv, dar bănuim că n-a fost singurul monstru care a scăpat din închisoarea subterană, intervine P.Î.S., văzând că frate-său bate câmpii și eu visez cai verzi pe pereți.

-Păi, da, n-a fost singurul, mormăi eu.

-Adică?

-Adică nu trebuie să dai nicio explicație popilor, Dora! se aude deodată vocea enervantă a lui Alexandru.

Întorc capul și văd toată gașca proțăpită în ușă. Să zicem că aș putea înțelege de ce Raisa și Alexandru se uită urât la membrii unei alte organizații secrete (râca dintre societățile astea e la fel de naturală ca dușmănia dintre două familii de fermieri din Arizona care nu se-nțeleg asupra hotarelor pământului fiecăruia), dar de ce-și lovește Marele Zeu Pan pumnul de palma deschisă de vreo trei ori, scuipând bădăran pe jos și scoțând pieptul păros la înaintare mă cam nedumerește.

-Vă sparg! se zburlește Pan la ei.

-Ooo, ia uite pe cine avem noi aici, zice F.Î.S. pe alocuri surprins, dar în general sfidător. Pe cel mai celebru țap din toate timpurile și încă doi Inonori depășiți de situație. Numărați până la zece și respirați adânc, Inonori. Am venit să vă rezolvăm problema, ca de obicei.

-Rezolvă asta, popo! face Raisa arătându-i degetul.

-V-ați bătut joc de prietenele mele! rage înfuriat Marele Zeu Pan. Le-ați chinuit, le-ați torturat și le-ați persecutat ani întregi, fără pic de milă! Le-ați ars pe rug!

-Ei, hai, hai, să lăsăm trecutul deoparte, țapule, și să ne concentrăm la chestiunile din prezent. Adică să te duci mătăluță înapoi de unde-ai venit, fără scandal, explică preotul samurai scoțând de sub rasă un fel de nunchak cu care se apucă să facă tot felul de figuri prin aer.

De fapt, nu era un nunchak pentru că nu avea bețele egale, cred că era mai degrabă un îmblăciu, o unealtă cu care scoteau țăranii pe vremuri boabele din spic. Un băț mai lung și unul mai scurt, prinse cu niște curele.

Mă dau câțiva pași mai încolo și urmăresc în continuare scena la fel de confuză ca și tine, crede-mă. Lumea se pregătește de luptă. Alexandru își suflecă mânecile și lovește de test niște ficați invizibili, iar Pan, care se lăsase convins să se îmbrace mai devreme, profită de zăpăceală ca să-și dea pantalonii jos. Puțin mai în spate, Raisa face o față de parcă se screme, dar să știi că de fapt se concentrează foarte tare ca să-și activeze telepatia. Oare o să-i facă pe preoți să se dea singuri cu curul de pământ, sau să se trosnească reciproc cu îmblăciul? Aștept cu sufletul la gură.

Și ca la un semnal, în restaurant începe marea bătălie dintre Samuraii lui Dumnezeu și Inonori. Tacâmurile zornăie pe mese și podeaua duduie sub tropăitul lui Pan când se năpustește pe F.Î.S., evitând la mustață șfichiul îmblăciului, în timp ce P.Î.S. cărăbănește meticulos pumni în ficatul lui Alexandru. Chelul nu apucă să dea și el nici măcar o lovitură, ci se prăvălește ca un sac de cartofi la picioarele preotului samurai, care o ochește pe Raisa. Blonda se chinuie în continuare cu telepatia ei și nu pare să observe că urmează să fie scoasă din funcțiune, așa că mă urc repede pe-o masă și-i sar lui P.Î.S. în spinare, hăulind sălbatic. Stau atât de bine pe umerii lați și puternici ai preotului, încât pentru o secundă uit că trebuie să-l răpun. Totuși, simt exact momentul în care Raisa reușește să-i pătrundă în minte. P.Î.S. se oprește brusc și așteaptă nemișcat să primească un șut zdravăn în coaie, apoi urlă de durere și mă azvârle cât colo. Mă preling ușor pe perete încercând să-mi dau seama dacă-mi zvâcnește capul pentru că am zburat prea repede prin aer sau pentru că m-am lovit cam tare.

În partea cealaltă, Pan l-a dezarmat pe F.Î.S. și acum sunt prinși într-un dans ciudat care s-ar putea numi „Nu atinge penisul zeului”. Preotul pare puțin timorat din cauza mătărângii bulbucate care pare să-i urmărească fiecare mișcare, iar când Pan își rotește, pe nepusă masă, șoldurile, și penisul gol țâșnește belicos spre fața lui, se dă pur și simplu bătut. F.Î.S. chirăie ca o duduie și o ia la fugă împiedicându-se de scaune și de mine, apoi plonjează elegant pe burtă la vreo doi metri mai încolo. Pentru câteva momente nu se aude altceva decât un vaiet prelung.

-Care-ai pus furculița-n druuuum?!

După aia vine Marius și-ncepe să țipe la noi că i-am distrus restaurantul și i-am spart solnițele. Din bucătărie Costel își ițește speriat capul.

Bilanțul bătăliei e aproape tragic. Alexandru, care e cel mai bătrân dintre toți și era evident că n-are nicio șansă în lupta corp la corpul musculos al preotului, se chircește și încearcă să deseneze ceva frumos pe podea cu firicelul de sânge care-i curge din gură. F.Î.S. se chinuie să-și scoată furculița din burtă, iar frate-său se ține de coaie. Raisa își masează capul după efortul telepatic, cam supraestimat, zic, având în vedere că am ajutat-o și eu să-l dărâme pe preotul înalt și sexy. Pe mine mă dor toate alea, dar sunt dârză din fire și nu mă plâng.

Iar Pan? Ei bine, Marele Zeu Pan e la bar și gâlgâie de zor dintr-o sticlă de bere. Se uită triumfător la preoții samurai și râgâie grotesc.

-Să vă-nvățați minte să vă mai băgați pișcotul în untul meu de arahide!

Mda.

Deși sună aiurea, îl înțeleg.

%d blogeri au apreciat: