Zeii nu încap dedesubt – Big Dick Energy (17)

big dick energy capitol roman erotic fantasy

În zilele normale, îmi place să-mi imaginez cel puțin șase lucruri catastrofale până la micul dejun.

Așa mă antrenez eu pentru vremuri de restriște. Prăbușesc lumea în moduri dintre cele mai absurde și asist curajoasă la tragedii imposibil de redat aici în cuvinte – din grijă pentru cei mai slabi de înger, apoi îmi beau cafeaua. Știi ce gust are cafeaua după ce mori de șase ori?

E cam amară, mai ales dacă nu pui nici un pic de zahăr.

Nu, pe bune. Are un gust deosebit. Îmi trezește o curiozitate de pisică. Un fel de munchies, doar că în loc de junk food tânjesc după bucăți groase de viață. Vreau să văd ce se întâmplă mai departe.

Dar azi nu e o zi normală. Azi nu am mai avut nevoie de prăpăstiosul meu exercițiu de imaginație, pentru că am fost ocupată cu alte chestii și m-am și bătut. Dar tot sunt al dracului de curioasă să văd ce-o să se întâmple mai departe.

Numai că, deocamdată, nu se întâmplă nimic interesant. Ăștia se ceartă ca chiorii care să salveze lumea și Marius stă după bar cu falca-n palmă, încercând să se îmbărbăteze. Tare mult ar vrea să ne dea afară înainte să-i distrugem tot hotelul.

 

-Cum dracu’ vrei să salvezi lumea cu gaura aia de furculiță-n burtă?

-Și partenerul tău cum crezi că o să te apere de monștri? Sigur i-am rupt o coastă!

-Pot să mă apăr și singură, mulțumesc frumos!

-Pff!

-Nu face pff la mine că te flocăi! E treaba Inonorei să anihileze monștrii eliberați de Pan.

-Pardon! Nu i-am eliberat eu! Au fugit de capul lor. Odată cu mine, dar eu nu eram cu ei. Drăcia dracului.

-Inonora și-a dovedit deja incompetența. Samuraii lui Dumnezeu se vor ocupa de toate.

-De mă-ta!

-Da’ mai tăceți naibii din gură! zbier la ei. Raisa, chiar așa? Înjuri o față bisericească?

-Ăsta nu-i față bisericească. E dușmanul Inonorei. Samuraii lui Dumnezeu mereu ne-au mușcat de cur.

-Serios? Asta-i foarte bine, murmur emoționată, aruncând ocheade către P.Î.S., care-și mângâie discret testiculele agresate în luptă. Oricum, să fim puțin raționali. Alexandru e scos din ecuație, cel puțin momentan. Măcar mai respiră?

-Respiră nițel, confirmă Raisa cercetându-și partenerul. Dar trebuie să-ncep ritualul de vindecare cât mai repede.

-Stai, nu acum! mă sperii eu, și pe bună dreptate. Ritualul de vindecare practicat de membrii Inonorei presupune transmiterea directă a unei doze masive de energie pozitivă. Adică să-i facă Raisa un blow job lui Alexandru, mai pe românește. F.Î.S., care se chinuia să-și bandajeze rana cu niște șervețele, bombăne ceva despre rânduielile depravate ale unor societăți secrete.

-Iar tu, cu burta găurită, crezi că o să faci mare brânză? îl iau și pe el la rost. Nu prea cred.

-Și ce propui?

În zilele normale, pe lângă treaba cu imaginatul catastrofelor, îmi mai place să particip la threesome-uri cu masculi puternici și păroși. Când am o singură țukă înfiptă în mine echilibrul meu e precar și simt că nu-mi folosesc capacitățile la maxim. Am și căzut o dată, când am încercat Janu-kuru-utthitha-bandha. Cu două țuke însă, de exemplu una în gură și una în țukumă, mă simt în siguranță. Știu că nu m-ar putea doborî nimic. N-au decât să vină toate vijeliile și n-are decât să mă împingă cel mai puternic om din lume, eu rămân pe poziție, în patru labe, frumos, elegant și simetric.

Așa că nu, nu simt că mă sacrific când le explic planul meu, dar sunt convinsă că toți mă admiră în secret pentru curajul deosebit de care dau dovadă.

 

-Merg eu cu băieții ăștia, zâmbesc galeș către P.Î.S. și Pan, apucându-i de braț pe amândoi. Ne unim forțele și salvăm lumea de monștri. Facem o super echipă: Inonora, Samuraii lui Dumnezeu și Marele Zeu Pan!

-Thu …grgl… nu mhai fhaci… hhhhh…. parte dhin…Hinonora! horcăie Alexandru de pe podea. Gizăs, ce ofticos e.

-Atunci Dora, Samuraiul și Marele Zeu Pan. Dar astea sunt detalii. Eu zic așa: să interogăm vampirul ăla săritor…

-Țopăitor.

-Tot aia e. Să vedem ce zice. Ce monștri au mai ieșit odată cu el, unde s-au dus. Dacă au vreun plan sau umblă haotic. Poate îl scoatem definitiv din joc, ca să ne luăm de-o grijă. Raisa, tu rămâi aici să-i îngrijești pe ăștia doi.

-Samuraiul nu-i treaba mea.

-Nici nu vreau să mă atingi!

-Măcar ajută-l cu niște pansamente, că șervețelele alea lasă ciuciuleți în rană. Și tu, preoțele, mă-ntorc autoritară spre F.Î.S., nu mai fi așa țâfnos, că te vede doamne-doamne.

 

Ne mai certăm câteva minute până când reușesc să-mi scot noii parteneri din cuibul ăla plin de râcă. În fața hotelului, P.Î.S. își netezește cu mâna ridul de pe frunte –nici nu apuc să văd ce formă luase de data asta, își drege vocea și-mi spune că am acționat bine.

-Ai acționat bine.

Atât. Se vede că e un tip deștept. Bașca, dă pe dinafară de BDE1.

Marele Zeu Pan, în schimb, e supărat din foarte multe motive. Că l-am obligat să-și pună iar pantalonii, că i-am interzis să-l bată pe preotul samurai, că nu i-am dat voie să ia cu el un six pack de bere, că îl lovesc peste mână de fiecare dată când încearcă să mă mamelească și că nu-l las să-și dea pantalonii jos. Bombăne și se preface că mă împunge cu toltoașele de pe cap.

Dar nu-l bag în seamă. Îl rog pe P.Î.S. să ne arate drumul către schit și îl trag de limbă ca să aflu mai multe despre Țopăilă. Urcăm muntele în pas puțin săltat, pentru că suntem într-o misiune extrem de periculoasă și trebuie să ne grăbim, iar chestia asta imprimă un efect agreabil sânilor mei. Totuși, oricât de țanțoșă aș merge pe lângă el, preotul samurai rămâne complet indiferent la farmecele mele. Îmi explică preocupat chestii.

-Jiangshi nu este un vampir obișnuit. În loc de sânge, suge energie, qi, forță vitală. Și e țeapăn.

-Da, vampirii tind să fie cam morți, comentez așezându-mi mai bine decolteul.

-Vreau să spun că e rigid. Adică nu-și poate flexa picioarele și nici brațele. A rămas în aceeași poziție în care a fost îngropat. De asta am și reușit să-l prindem, de fapt.

-Cum adică?

-Păi, Jiangshi a trăit acum mii de ani, când oamenii erau îngropați în toate pozițiile. Pe el l-au pus pe ciuci, cu picioarele strânse la piept. De asta n-a reușit să ajungă prea departe. I-am văzut căpățâna pe fereastră.

-Făcea boing-boing?

-Cam așa ceva. N-a fost prea greu să-l prindem. Eu i-am pus pistolnicul în frunte, l-am imobilizat prin puterea dumnezeiască, apoi Pafnutie l-a luat în brațe și l-a dus în beci.

 

Mi se îmbățoșează sfârcurile când îmi imaginez scena. P.Î.S., încleștându-și fălcile nerase, amenință o creatură ciucită a iadului cu un pistol mai mic care-i face mâna să pară de-a dreptul imensă. Probabil că mi-ar putea cuprinde o bucă întreagă cu palma aia. Și toată fața.

 

-Pistolnicul e o pecete care se pune pe prescuri, mă lămurește preotul samurai văzându-mă căzută pe gânduri.

 

Desigur. Era clar că P.Î.S. n-are cum să aibă pistolul mic.

 

1  -BDE (Big Dick Energy) este o aură de încredere în sine insuflată de Marele Penis din Cer, fără să fie musai determinată de posesia și/sau mărimea unui penis. Ca să identifici o persoană cu BDE trebuie s-o privești cu atenție: dacă îi sclipește jucăuș în ochi o luminiță de forma unei mătărângi impresionante, e clar. Te întrebi dacă ai și tu BDE? E clar, nu ai. Dacă ai fi avut BDE, nu te-ai mai fi întrebat. Ai fi zâmbit și ți-ai fi bălăngănit discret luminița din ochi.

 

Va urma…