Zeii nu încap dedesubt – Et in Arcadia ego (11)

Et in Arcadia ego roman fantasy erotic

-Tu parc-ai fi Artemis! îmi spuse Marele Zeu Pan. Ai pieptul numai bun pentru tras cu arcul. E mic și neted. Vânezi?

-Nu prea.

-Eu vânam iepuri. Și uneori râși, dacă era nevoie. Ha! făcu bărbosul trăgând de sertarul noptierei, unde îmi pusesem dildoul preferat. Un falus! strigă entuziasmat, măsurându-l admirativ din ochi. Înseamnă că am nimerit bine, continuă apoi, cu voce mai scăzută.

Se ridică de pe marginea patului și se duse până la fereastră. Lipite de geam, câteva flori de gheață își desfăcură larg petalele, iar bradul își mișcă ușurel o creangă, în semn de salut.

Alexandru e în picioare, încă supărat că Pan i-a rupt mantia, dar nu zice nimic. Nici Raisa nu vorbește. Stă pe un scaun, aplecată în față ca să fie sigură că vede și aude tot ce-ar fi de văzut și auzit. Marele Zeu inspectă camera o vreme, privindu-ne curios din când în când, apoi se scărpină în ureche și aruncă țărâna pe jos. Aș vrea să-l întreb multe lucruri, dar am limba amorțită. Nici nu aș ști de unde să încep.

Din fericire, glasul greu al zeului începu chiar atunci să curgă ca o viitură în încăpere, luându-ne pe sus până acasă la el. Până-n Arcadia antică. Ne povesti despre turmele lui și despre vânătorii care-i cereau ajutorul și protecția, despre cum se enerva groaznic atunci când îl trezea cineva, fie om, fie iepure, din somnul de după amiază. Apoi despre cum i-a cerut Artemis o haită de câini de vânătoare și l-a strâns tare de testicule când a încercat s-o pipăie. I-a dat șase din cei mai vrednici câini de-ai lui, doi pe jumătate negri, trei cu urechile pătate și unul pestriț până-n vârful cozii. Ne mai spuse cum se lua câteodată la bătaie cu vânătorii, trosnindu-se reciproc cu ceapă de mare și fugărindu-se: ei supărați că zeul adormise iar în loc să-și facă treaba și să-i vegheze, Pan sperând să se împiedice vreunul care-i era mai simpatic. Ne spuse cât de fericit se simțea când stătea singur în munți și cânta lumii întregi din nai. Cât de mult îi plăceau albeața orbitoare a zăpezii și cea cremoasă a unui păstor fraged. Cât de mult ura aglomerația din cetate, cărămizile și clădirile ei. Cât de mândru era că, dintre toți zeii, el singur avea munți întregi drept temple.

-Oare ce s-o fi ales de Băiatu’? se întrebă bărbosul dintr-odată, tresărind de parcă în sfârșit i-ar fi intrat ceva în fund.

-Băiatu’? îl îngânai puțin adormită. Îmi plăcea vocea lui profundă, venită de demult.

-Câinele meu.

-A murit, zise Alexandru fără pic de compasiune, apoi îi făcu semn zeului să continue.

Bărbosul a continuat, dar nu de unde a rămas, bineînțeles, pentru că sărea din poveste în poveste ca o capră.

Ne spuse cum vâna iepuri cu Băiatu’. Cum îi izbea cu un băț îndoit în cap, lagobolon îi zicea, și după aceea îi mânca. Pan rareori vâna animale mari. Nici nu prea avea timp, pentru că alerga mereu după nimfe și arcadieni tineri. Apoi trecu direct, fără nicio legătură, la maică-sa.

-A fugit de mine pentru că eram prea urât când m-a născut, dar acum sigur îi pare rău. N-avea de unde să știe că o să cresc așa arătos, zise zeul pieptănându-și părul de pe piept cu degetele rășchirate.

Raisa tuși stânjenită și încercă să schimbe subiectul.

-Dar cum ai ajuns aici? Îți amintești?

-Am venit de dedesubt.

-Și cum ai ajuns dedesubt?

-Mi-a pus cineva piedică și am căzut, explică Pan fixând-o pofticios pe Raisa. Judecând după sclipirea din ochii lui, zeul părea să-și aducă aminte ceva foarte important, și anume că era înconjurat de două perechi de țâțe, dintre care una foarte mare. Aaau! făcu el surprins de riposta blondei.

-Ți-am zis că te plesnesc dacă mai încerci să mă atingi!

-Nu-i nimic, sunt obișnuit. Tot e bine că nu încerci să fugi de mine, deși ultima dată când s-a întâmplat asta m-am ales cu naiul. Tare mult îmi place să cânt la nai, își aminti zeul frecându-și mâna.

Naiul? Ah, da. Pan a fugărit-o pe nimfa Syrinx și surorile ei, ca s-o salveze, au transformat-o în trestie. Zeul, nefiind în stare să accepte un refuz, a tăiat mai multe tulpini și din ele a făcut un nai. Știam povestirea de când studiasem pentru  ritualurile de inițiere. Am buchisit atunci toate mitologiile, zi și noapte, abia strecurând patru-cinci de ore de somn printre stacanele de cafea și istoriile stranii despre feluriți zei, regi și eroi care s-au vânturat dintotdeauna prin lume, punând explicații încâlcite în subsolul paginilor drept legende. Trebuia să învăț pe bune, pentru că toate testele urma să le dau în pielea goală. Așa se face dacă vrei să intri în Inonora. N-am avut pe mine decât un glonț vibrator controlat de la distanță. Mă rog, până și pe ăsta l-am avut de fapt în mine, nu pe mine.

Dar… de ce am vrut eu să intru în Inonora și să fac magie sexuală, mă întrebi? Păi, chestia e că n-am vrut să intru musai în Inonora. M-aș fi mulțumit cu orice organizație secretă cu mai mult de câteva zeci de membri puternici și influenți, dar majoritatea încă refuză să accepte femei, iar celelalte sunt exclusiv pentru femei. Ceea ce mi se pare teribil de plictisitor. Dar o să vă povestesc mai multe despre asta în curând, după ce aflăm de ce-a ajuns Marele Zeu Pan dedesubt, ce-a făcut acolo și cum a reușit să iasă.