Zeii nu încap dedesubt – Marele Zeu Pan (10)

Marele Zeu Pan roman fantasy erotic

În spatele barului, Marius se ceartă cu un bărbos în pieptul gol care bea cu poftă dintr-o sticlă de whisky. Sunt amândoi aproape la fel de înalți, și așa cum chipul lui Marius amintește uneori de mutra satisfăcută a unui cotoi care a furat un cârnat de pe masă, străinul are trăsături colțuroase, prelungi, ușor șugubețe, de capră care încearcă să-și dea seama dacă s-ar putea cocoța pe tine și pe unde anume i-ar fi cel mai ușor. Barba ascuțită, un zâmbet pișicher și două toltoașe de păr nepieptănat care i se încâlcesc războinice deasupra frunții îl fac să semene tare mult cu un țap.

Lângă mine, Raisa se holbează la individ masându-și tâmplele, de parcă se chinuie să-și scoată cine știe ce imagini revoltătoare din minte. E greu să fii telepată, n-am de unde ști, dar cred că e ca și cum ai intra în baie peste oameni exact atunci când se ridică în picioare ca să-și tragă chiloții pe ei.

-Îmbracă-l cu ceva, domnule! zice Alexandru încercând să-și pună mantia drept paravan între străinul cu pieptul păros și oamenii care se fac că nu-l văd, de pe la mese. Oricum, toată lumea îl analizează din spatele meniurilor sau pe sub pleoapele coborâte. Pletosul uriaș cu prietena creață încearcă să-l prindă pe șestache-n poză, în timp ce se preface că verifică în ecranul telefonului dacă n-are mărar printre dinți, iar o tanti se uită, chipurile, din minut în minut la ceasul de deasupra barului.

-I-am dat niște pantaloni, dar nu vrea să și-i pună! urlă Marius cam isteric.

-Poftim?! Tipu-i în curu’ gol? șoptesc emoționată către Raisa și mă-ndrept cu pași mari către bar, fără să mai aștept răspunsul. Mă salt dintr-o mișcare pe scaun și încerc să văd despre ce e vorba. Într-adevăr, un penis se bălăngăne-n libertate pe lângă rafturile pline cu sticle de alcool. Priveliștea mă unge pe suflet, mai ales că mădularul e unul deosebit de atractiv, lung și vânjos, frumos decorat cu o venă groasă, ramificată spre vârf.

-Tu! face străinul, punându-mi o mână pe umăr. Tu o să înțelegi că n-am de ce să-mi acopăr mândria cu cârpele astea. Spune-le și lor! strigă nervos, dând de-azvârlita cu pantalonii lui Marius. Cuvintele i se rostogolesc greoi pe limbă, dar ochii întunecați mă cercetează cu o însuflețire de mă trec toate căldurile.

-Sunt și copii în hotel, nu poate să umble așa pe-aici, scâncește Marius, și el transpirat tot. De când e director la hotelul ăsta amărât din inima munților, niciodată nu a mai avut probleme cu nudismul. Clatină din cap. Nici n-am nevoie de Raisa ca să știu că încearcă să priceapă de ce în ultimul timp oamenii țin morțiș să stea dezbrăcați în fața lui. Mai întâi eu, când i-am deschis ușa goală, apoi individul ăsta păros care-i privește scârbit pantalonii. E tot un prieten de-al tău? mă-ntreabă cu o voce pierită.

Nu știu ce să-i răspund. Îmi pare cunoscut și aș vrea să fiu prietenă cu masculul straniu care-și înfige sfidător mătărânga sub privirile mele, dar nu pot să-l călăresc așa, dintr-o dată. Deși aș face-o cu cea mai mare plăcere. M-aș urca pe el aici, pe bar, în fața tuturor, i-aș scuipa mădularul de câteva ori, până când ar străluci ca o coloană de turmalină, apoi m-aș lăsa încetișor în jos, înghițindu-l centimetru cu centimetru.

-Știi cine e, nu? mă-ntreabă Alexandru luptându-se fără succes să-l acopere cumva cu mantia.

-El a ieșit din crăpătură, n-ai zis așa?

-Nu mă mai pipăi, înțelege odată! strigă Alexandru plesnindu-l pe străin peste mână. Exagerează puțin, doar în ritualurile lui de magie sexuală a lucrat suficient de mult și cu bărbați, dar na. L-o fi strâns prea tare de bijuterii. Hai, ajutați-mă să-l duc în cameră. Dora, lasă berea și ia-o înainte. Încearcă să mergi senzual sau nu știu…

-Poftim?!

-Atrage-l spre tine.

-Cum adică?

-Dă din cur, Dora, dă din cur, îmi zice Raisa copleșită, apucându-l de braț pe masculul care rânjește două rânduri de dinți lați și puternici. Grecii îl înfățișau de obicei cu picioare de țap și niște coarne mai impunătoare, dar el e, Dora. Nu vezi?  E Pan. Zeul Pan!

-Marele Zeu Pan! răcnește străinul împingându-și în față pieptul negru de păr, mai să se smulgă din mâinile Raisei.

Tresar și mă clatin, însă reușesc să mă țin de privirea lui până când mi se face lumină în minte. E o lumină untoasă, moale și chioară, dar e totuși o lumină. Energia sexuală foarte puternică pe care o simt de ceva timp lovindu-mi dureros clitorisul, cuvintele demonului Furfur, buzele împletite într-un zâmbet zeflemitor, toltoașele în formă de coarne, mădularul zdravăn și senzația că am mai întâlnit cândva, cumva, creatura musculoasă, cu picioarele acoperite de păr negru și ondulat, mă conduc spre aceeași concluzie ca a Raisei. E într-adevăr zeul Pan, divinitatea pe care am invocat-o de atâtea ori în ritualurile de magie sexuală învățate în Inonora.

Cernunnos cel cu Coarne, Zeul Cel Vechi, al naturii, mereu în căutarea plăcerilor împerecherii, e acum în fața mea, în carne, oase și păr, gol și incredibil de ispititor, îmbujorat din cauza agitației și a whisky-ului băut direct din sticlă, cu o mână mamelind-o pe biata Raisa și cu cealaltă trăgând de mantia lui Alexandru.

Așa ceva nu se întâmplă pur și simplu. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de fapt niciodată. Că se întâmplă acum poate fi un lucru bun sau rău, dar oricum surprinzător, chiar și pentru mine, care-am văzut destule la viața mea. Nici nu mai zic de Raisa sau Alexandru, care sunt persoane importante într-o organizație secretă în care sexul magic cu divinități e oarecum la ordinea zilei.

Mă scutur de două ori, beau dintr-o înghițitură aproape jumătate din sticla de bere, îmi ridic tricoul și îi fac semn zeului să vină după sfârcuri. Trebuie vorbim pe îndelete sus, în cameră, departe de toți curioșii ăștia care stau numai cu ochii pe noi.

-Țâțe! Țâțe! Țâțe! se bucură Marele Zeu Pan, cu gura până la urechi. Îi sfâșie excitat mantia lui Alexandru și mă fugărește pe scări, mai mai să mă prăvălesc și să-mi dezbârn dinții.