preoții ninja gemeni
De-ale imaginației

Zeii nu încap dedesubt – Preoții ninja gemeni (15)

-Costele, adu o lopată! Zi-i lu’ Sandu să vină până-n spate, c-avem treabă.

-Cum să nu, șefu’!

-Și niște meniuri pentru preoții ninja gemeni!

-Acușica, șefu’!

-Marius? Ce-i zarva asta?

-N-am timp, Dora. Tre’ să astup o gaură.

La naiba! Gaura. Am uitat de gaură. Mă foiesc nițel cu musca pe căciulă, dar stai așa! Stai că nu-i grav, adică, nu-i ca și cum ar mai putea ieși și alții din lumea de dedesubt, nu? A ieșit zeul care-a jucat rolul lui Satan, au ieșit o grămadă de monștri, ce naiba ar putea să mai iasă? Talpa Iadului? În niciun caz. De fapt, gaura este inofensivă acum din alte motive. Nu mai e noaptea de Anul Nou, cu încărcătura ei puternică, nu mai sunt colindătorii mascați printre care să se poată ascunde vreun drac afemeiat, și nici un al doilea Pan nu mai e, să pândească din străfunduri momentul potrivit.

Numai că are dreptate Marius, dacă-și rupe piciorul vreun chiaun dintre ăștia care umblă cu ochii numa-n telefon? După aia iese dandana mare, așa că da, s-o astupe. Dau din cap că super, foarte bine, ține-o tot așa, dar directorul hotelului e deja în spate, se opintește cu lopata în pământul înghețat arătându-i lui Sandu de la bucătărie cum se face treaba.

Deodată, îmi dau seama că mai devreme am auzit ceva despre niște preoți ninja gemeni. Mă uit după Costel și-l văd la masa din capătul celălalt al sălii, notându-și pe carnețel cu ce să-i servească pe cei mai sexy preoți pe care i-am văzut vreodată în viața mea, ninja sau ne-ninja. Nu mă crezi?

Stai să-ți zic cum arată nemernicii.

În primul rând, la fel. Arată la fel pentru că sunt într-adevăr gemeni, deci chiar aș putea spune că sunt de două ori mai frumoși decât bărbații pe care-i vezi de obicei pe stradă, în cârciumi sau la metrou. Apoi, bestiile astea au umerii lați, fruntea înaltă și părul negru, lunguț, plin de șuvițe rebele. Știi genul ăla de șuvițe care sar în toate părțile când ești deasupra, cu o mână înfiptă în gâtul meu, și dai din cur ca pichamăru’? Fix așa au băieții ăștia. Maxilare puternice, buze subțiri și simetrice, desenate cu precizie nemțească și păr pe față atât cât trebuie ca să mă apuce brusc o mâncărime pe coapse. Preoții gemeni stau la masă în rasele lor negre și privesc în jur arcuind sprâncenele, mijind ochii și, în general, afișând un aer de bărbați care știu că viața e complexă și are multe aspecte, dar și cum să dea palme unor buci grase. Când mi se intersectează privirile cu unul dintre ei simt cum mi se prelinge ceva cald printre buzele țukumei. În plus, nici nu mai pot să respir. Stau ca proasta-n drum, cât pe-aci să mă sufoc, și mă ia cu niște palpitații de numa’ numa’. Sunt incapabilă să mă stăpânesc sau măcar să nu mă mai uit la creatura asta întunecată și, ca să vezi, înaltă și al dracului de bine făcută, care se ridică încet de la masă și vine spre mine cu pași măsurați. Îi stă foarte bine în veșmânt preoțesc. Îl face să pară chiar mai înalt și mai, hm,  interzis.

Știu, la valoarea și pregătirea mea în magie sexuală ar trebui să mă pot controla mai bine când văd niște masculi cu fălci remarcabile, dar uite că nu reușesc.

-Domnișoara Dora din Inonora? mă-ntreabă serios preotul și eu pufnesc în râs ca o școlăriță. Greșesc cumva?

-Dora e suficient, îngaim eu suportând stoică sfredelul ochilor negri ca smoala. Are genul de privire care mă face să roșesc timidă indiferent câte clipuri motivaționale despre women’s empowerment aș fi văzut înainte.

Preotul Înalt și Sexy mă măsoară din cap până-n picioare de parcă-mi desface fermoarul, așa mă trec niște fiori reci pe spinare și peste tot.

-Vă rog să mă urmați, îmi zice fad, întorcându-se la masă. Frate-său ia o gură de cafea și se ridică politicos când mă apropii, făcându-mi semn să stau între ei.

-Curaj, fiica mea, că nu te mâncăm!

Iar mă umflă râsul. Hotărât lucru, băieții ăștia m-au cam dat peste cap. Îi privesc cu mai multă atenție și încerc să-i deosebesc cumva. Preotul Înalt și Sexy – pe scurt P.Î.S., nu vrea deloc să zâmbească. De la atâta încăpățânare a făcut un rid neobișnuit pe frunte, în formă de spirală. Celălalt, Frac-su lu’ Înalt și Sexy – căruia o să-i zic F.Î.S., îmi arată niște dinți mari și o carte de vizită pe care scrie Samuraii lui Dumnezeu.

-Marius zicea că sunteți ninja, remarc eu încercând să-i seduc cu spiritul meu de observație. Ninjalăii nu-s același lucru cu samuraii, dar multă lume îi bagă în aceeași oală.

-E confuz, zice F.Î.S. trecându-și mâna prin păr. Rămân țuț când văd ce frumusețe de mână pătrățoasă are, cu păr exact atât cât trebuie, cu degete potrivite, nici prea lungi, ca de pianist, nici boante, ca de sudor. Îmi imaginez cum își lipește palma de obrazul meu și mi-l mângâie încetișor, o dată, de două ori, cum rămâne apoi câteva secunde cu mâna în aer și eu închid ochii, așteptând momentul în care-o să tremur de plăcere sub plesnitură. Avem de vorbit, Dora, mă anunță samuraiul asprindu-și puțin vocea. În legătură cu acel Periculum pe care Inonora nu a fost capabilă să-l gestioneze corespunzător. Dumnezeu e nemulțumit.

-Să mă plouă cu lăcuste dacă e nemulțumit, bombăn în timp ce-mi schimb poziția. Trec în defensivă, cu mâinile încrucișate pe piept. Mă întreb dacă n-ar fi mai bine să-l chem pe Alexandru să discute cu preoții ninja samurai. La urma urmei, eu nu mai fac parte din Inonora și n-am niciun motiv să caut justificări în fața lu’ P.Î.S. și F.Î.S. pentru întâmplările recente. Doar că până să mă hotărăsc eu, văd cum sar ceștile de cafea pentru că P.Î.S. tocmai a izbit cu palma-n masă. Pare atât de nervos încât până și spirala de pe frunte și-a schimbat forma și acum seamănă mai mult cu un 2. Dar ce mână mișto are și-ăsta. Înghit în sec imaginându-mi cum îmi ciupește sfârcurile, cum trage de ele privindu-mă în ochi, cum îmi plesenște scurt țâțele, făcându-le să tresalte, cum mă-ntoarce cu spatele la el, îmi înfige mâna aia minunată-n ceafă și mă apasă cu fața-ntr-o pernă, sau poate-n țuka lu’ F.Î.S., cum își ridică poalele și…

-Nu-i spui tu lui Dumnezeu ce să facă! mă ceartă preotul încruntat.

-Era doar o sugestie.

-Dumnezeu n-are nevoie de sugestii!

-Gata, Grighentie. Nu de asta am coborât, intervine împăciuitor preotul zâmbitor.

-Ați coborât de unde? întreb făcându-mă că n-am auzit cum îl cheamă pe celălalt, ca să nu țipe iar la mine. Nu de alta, dar mă excită prea tare și deja mă trec toate transpirațiile.

F.Î.S. arată cu un deget spre tavan.

-De la etaj?

-Nu.

-Din cer?! strig ca tuta și-l sperii pe Costel care a venit cu o porție de cartofi prăjiți și o salată.

-Ei, din cer. Nu din cer, Dora. De la schit. E la vreo doi kilometri de-aici, aproape-n vârful muntelui, îmi explică F.Î.S. și mă poftește să iau din cartofii lui.

P.Î.S. își drege salata cu ulei și un vârf de sare. Parcă s-a mai relaxat puțin. Cuta de pe frunte s-a transformat într-un 7, dar cred că după ce bagă ceva la stomac o să rămână un 1 curat. Sigur de la foame e preotul ăsta așa de supărat. F.Î.S. înmoaie cartofii prăjiți în ketchup, își linge degetele și mă lămurește definitiv.

-Am prins un vampir țopăitor mai devreme dând târcoale schitului. L-am băgat în beci și am venit aici să vedem ce s-a întâmplat și de ce umblă liberă prin lume o creatură pe care Samuraii au închis-o acum multe sute de ani dedesubt. Trebuie să recunosc că am fost destul de surprins să aflu că o membră a Inonorei se afla deja aici în noaptea când s-a crăpat pământul. Încă încerc să pricep: o fi fost cumva o coincidență, sau nu? Tu ce zici, Dora?

%d blogeri au apreciat: