• ritualul de inițiere
    De-ale imaginației

    Zeii nu încap dedesubt – Ritualul de inițiere (14)

    Prin adolescență mă apucase mania gătitului. Coceam biscuiți și dădeam cu ei de-azvârlita, nu pentru că nu ar fi fost gustoși în alte circumstanțe, ci pentru că erau aproape cruzi. Mi-era greu să pricep cum trece timpul în cuptor, așa că îi scoteam mereu prea repede. Mâncam totuși doi-trei, până mă apucau crampele și trânteam cu ciudă în coșul de gunoi bucățile de cocă necoaptă, dar care aveau potențial să ajungă niște biscuiți delicioși și aromați, cu multă esență de rom. Am în mine o fetiță foarte grăbită, care tropăie nerăbdătoare din picioare ori de câte ori vede că am treabă. Stau pe budă? Stai deja de două minute, lasă,…

  • Inonora
    De-ale imaginației

    Zeii nu încap dedesubt – Cum am ajuns în organizația secretă Inonora (13)

    Oamenii intră în organizații secrete din multe motive. Am cunoscut mai demult un tip care se alăturase unei loji masonice pentru că ținea morțiș să-și îmbogățească cercul de cunoștințe cu câțiva reptilieni. A trebuit să se mulțumească doar cu niște moșuleți cu șorțuri mototolite cărora le tremurau degetele pe echer, și cu câțiva tinerei înfumurați. Alții o fac pentru dezvoltarea personală, pentru că li se pare foarte-tare-frate, pentru că au văzut un documentar mișto pe History Channel, pentru că vor să simtă importanți sau pentru că așa le-a cășunat lor. Eu n-aș fi ajuns în Inonora dacă nu s-ar fi întâmplat două lucruri. Primul lucru? Scrisesem o carte absurdă. Al…