Ejaculare feminină: ce înseamnă, când apare și ce este fluidul ejaculat?
Fenomenul de ejaculare feminină este ca misterioasa Zona 51 din Nevada: toată lumea are teorii, dar nimeni nu știe sigur ce se întâmplă acolo. Oare chiar există ejacularea feminină? Dacă da, de unde vine? Este pipi sau altceva? Și acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care, probabil, și tu ți le-ai pus în legătură cu acest fenomen fiziologic.
Ce este ejacularea feminină și când apare?
Ejacularea feminină este secreția unei cantități foarte mici de lichid gros și albicios din glandele parauretrale în timpul excitației sexuale și orgasmului. Acesta conține o substanță specifică prostatei feminine. Apare cel mai frecvent în timpul stimulării transvaginale a părții distale a peretelui anterior al uretrei. Adică zona pe care o stimulează partenerii cu două degete printr-o mișcare de vino-ncoa.
Ejacularea feminină este adesea confundată cu lubrifierea vaginală, incontinența coitală sau cu fenomenul de squirting. Deși o sinteză de studii publicată în 2022 propune o diferențiere clară între aceste manifestări — în special între ejaculare și squirt — cercetări mai recente, precum studiul suedez din 2024, sugerează că în experiența reală a femeilor aceste fenomene se întrepătrund și sunt greu de separat. Cu alte cuvinte, diferențele există pe hârtie, dar în viața sexuală nu sunt întotdeauna atât de evidente.
Vom explora în continuare ce diferențiază ejacularea feminină de squirt din punct de vedere fiziologic și anatomic și cum sunt percepute în mod subiectiv. Dar mai întâi, să lămurim care-i treaba cu prostata feminină și de ce nu prea auzim despre dumneaei.
Femeile au prostată?
Unele, da. Este un țesut glandular situat sub vezica urinară, care înconjoară uretra. Prostata feminină este cunoscută și sub alte denumiri, precum glande parauretrale sau glande Skene. Aceasta contribuie la formarea zonei erogene ce poate fi stimulată prin peretele vaginal anterior, adesea numită punctul G și, mai nou, zona sau regiunea G.
Totuși, se pare că nu toate femeile au prostată – sau cel puțin așa arată un studiu realizat în 1992 pe 33 de femei și unul din 2011 pe 25 de femei. Prostata feminină este prezentă aproximativ la fiecare 2-3 femei.
Observi cu ce eșantioane mici se lucrează în astfel de cercetări? Nici nu-i de mirare. Este foarte dificil de investigat această zonă a funcției sexuale feminine, iar numeroase studii realizate până acum au limitări precum terminologie contradictorie și utilizarea insuficientă a metodelor imagistice.
Ce este prostata feminină?
Iată ce putem reține deocamdată despre prostata femeilor:
- este mult mai mică decât prostata masculină;
- conține glande, conducte și țesut musculo fibrotic;
- volumul secreției este redus, ajungând la maximum 2-4 ml;
- compoziția este formată din PSA (antigenul specific prostatei, care la bărbați lichefiază sperma), fructoză și glucoză.
- glandele prostatei feminine sunt localizate în jurul uretrei, iar unele conducte pot avea deschideri în vestibulul vaginal;
- funcția prostatei feminine rămâne în mare măsură necunoscută și subiect de cercetare.
Ejacularea feminină este squirt?
Femeile pot evacua diverse fluide în timpul excitării sexuale și al orgasmului: lubrifiant vaginal, ejaculat feminin, squirt și, uneori, urină. Până prin 2011, tot ce era expulzat în astfel de momente era adesea etichetat generic drept „ejaculare feminină”, fără o distincție clară între ejaculare, squirting sau incontinență coitală.
Sinteza publicată în 2022 a încercat să traseze o linie clară între ejacularea feminină (EF) și squirt (SQ), considerându-le fenomene complet diferite, cu surse, compoziții și mecanisme distincte. Dar realitatea de pe teren (a.k.a. din dormitor) e ceva mai nuanțată. Studiul suedez din 2024, bazat pe răspunsurile a peste 1500 de femei care ejaculează și/sau squirtează, arată că experiențele sunt adesea simultane, greu de diferențiat și trăite ca parte a aceluiași proces de excitare sexuală. Așadar, dacă în teorie EF și SQ sunt fenomene separate, în practică multe femei le percep ca venind „la pachet”.
Asta înseamnă că vei găsi în continuare surse — inclusiv în literatura științifică și pe internet — care folosesc „ejaculare feminină” ca termen umbrelă pentru orice expulzie de lichid în timpul sexului. E bine de știut că lucrurile nu-s chiar alb-negru.
Cum diferă fenomenul de ejaculare feminină față de squirt?
Hai să notăm ejacularea femeilor cu EF și squirtingul cu SQ, ca să le putem compara mai ușor:
| Caracteristică | Ejaculare feminină (EF) | Squirt (SQ) |
|---|---|---|
| Sursa | Glandele parauretrale („prostata feminină”) | Vezica urinară |
| Volum | De obicei <1 ml, uneori trece neobservată | De la câțiva ml până la sute |
| Culoare | Alb-lăptoasă | Transparentă, uneori gălbuie |
| Consistență | Mai vâscoasă, asemănătoare cu lichidul seminal | Aposă, subțire, ca urina diluată |
| Mecanism de expulzie | Secreție prin glande | Contracții ale mușchiului detrusor din vezică |
💡 Important: EF și SQ pot apărea simultan, motiv pentru care multe femei nu le pot distinge clar — și nici nu e musai să o facă.
Ejaculare feminină vs. incontinență coitală
Incontinența coitală este pierderea involuntară de urină înainte, în timpul sau după penetrarea vaginală. Acest lucru se poate întâmpla fie din cauza mușchilor pelvieni slabi, fie din cauza presiunii puse pe vezică și/sau uretră. În timpul orgasmului, contracțiile involuntare ale mușchilor detrusori ai vezicii pot cauza aceste scurgeri de urină.
Fenomenul de ejaculare feminină este diferit de incontinența urinară sau coitală.
Ce este ejaculatul feminin: urină sau lichid prostatic?
Țin minte că eram foarte intrigată când, în incursiunile mele prin site-urile corno, găseam filmulețe cu „squirt” în titlu, însă în locul unui lichid transparent care țâșnea cu forță, așa cum experimentasem și eu fenomenul, vedeam un lichid cremos, albicios și consistent. Mă gândeam că este ceva în neregulă cu secrețiile respective, însă habar nu aveam că așa arată ejaculatul feminin. Iar despre titlul misleading, nu-i mult de spus: atât în media, cât și în mentalul colectiv, ejacularea feminină este squirt și vițăvercea. Lucrurile sunt, însă, mai nuanțate.
Așadar, fluidul albicios, lăptos, excretat în cantități mici, este produsul ejaculării feminine și nu este urină. Nu conține uree, nici creatinină, precum squirtul. Ejaculatul provine din prostata feminină, adică glandele parauretrale. Totuși, pentru că iese prin uretră, poate conține cantități mici de urină.
Controverse legate de ejacularea feminină
Deși s-au făcut progrese în înțelegerea ejaculării feminine (EF), subiectul rămâne încă învăluit în controverse. Unele voci feministe atrag atenția că multe interpretări vin dintr-o perspectivă androcentrică, care ignoră experiențele trăite ale femeilor și reduce complexitatea sexualității feminine la analogii masculine. Termeni precum „prostata feminină” sunt, pentru unii, problematici — sugerând că femeile ar fi definite în raport cu bărbații, ca o variație a lor.
În plus, discuțiile nu sunt doar teoretice. Există femei care se simt rușinate, anxioase sau nesigure în legătură cu ejacularea lor, mai ales în lipsa unor informații clare sau a unui context cultural care normalizează acest fenomen.
Ejaculare feminină pe scurt
Ejacularea feminină nu este pipi și nu este același lucru cu squirtingul.
Este vorba despre o cantitate mică de lichid alb-lăptos, produs de glandele parauretrale.
Nu toate femeile ejaculează, iar frecvența variază în funcție de studii. Estimările privind câte femei ejaculează variază masiv — de la 1 din 20 până la 1 din 2 — în funcție de cine întreabă, cum întreabă și în ce context [6]. Cele mai frecvent citate cifre plasează fenomenul undeva între 10% și 40%, dar adevărul e că știința încă bâjbâie.
Nu este o dovadă de performanță sexuală, nici a ta, nici a partenerului.
Este un fenomen fiziologic autentic, dar nu urmează reguli stricte — și nici nu e musai să apară pentru ca sexul să fie grozav.
Citește și articolele despre squirt și CUV – zona G (formerly known as punctul G), pentru o perspectivă mai clară.
Dacă ai nevoie de jucării sexuale pentru stimularea zonei G, găsești pe blog mai multe recomandări și review-uri.
Surse:
- Dietrich, Wolf, et al. “The Human Female Prostate-Immunohistochemical Study with Prostate-Specific Antigen, Prostate-Specific Alkaline Phosphatase, and Androgen Receptor and 3-D Remodeling.” The Journal of Sexual Medicine, vol. 8, no. 10, 1 Oct. 2011, pp. 2816–2821, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21810187/, https://doi.org/10.1111/j.1743-6109.2011.02408.x. Accessed 4 Nov. 2023.
- Dwyer, Peter. “Skene’s Gland Revisited: Function, Dysfunction and the G Spot.” International Urogynecology Journal, vol. 23, no. 2, 8 Sept. 2011, pp. 135–137, https://doi.org/10.1007/s00192-011-1558-1. Accessed 4 Nov. 2023.
- Espitia De La Hoz, Franklin José. “PREVALENCIA Y CARACTERIZACIÓN de LA EYACULACIÓN FEMENINA. ESTUDIO de CORTE TRANSVERSAL. EN MUJERES COLOMBIANAS DEL QUINDÍO. 2012 a 2016.” Biociencias, vol. 14, no. 1, 20 May 2019, pp. 51–64, https://doi.org/10.18041/2390-0512/biociencias.1.5323. Accessed 7 June 2020.
- Jenkins, Sarah. “Ask the Doc: Is Coital Incontinence the Same as Female Ejaculation?” National Association for Continence, 25 Oct. 2022, nafc.org/bhealth-blog/is-coital-incontinence-the-same-as-female-ejaculation/. Accessed 4 Nov. 2023.
- “OMGYES.com – Groundbreaking Research into What Feels Good and Why.” OMGYES, www.omgyes.com/en/members/squirting. Accessed 4 Nov. 2023.
- Pastor, Zlatko, and Roman Chmel. “Female Ejaculation and Squirting as Similar but Completelydifferent Phenomena: A Narrative Review of Current Research.” Research Gate, 4 Apr. 2022, www.researchgate.net/publication/359790472_Female_Ejaculation_and_Squirting_as_Similar_but_Completely_Different_Phenomena_A_Narrative_Review_of_Current_Research. Accessed 4 Nov. 2023.
- Rubio-Casillas, Alberto, and Emmanuele A. Janini. “New Insights from One Case of Female Ejaculation.” Research Gate, Dec. 2011, www.researchgate.net/publication/51717436_New_Insights_from_One_Case_of_Female_Ejaculation.
- Salama, Samuel, et al. “Nature and Origin of “Squirting” in Female Sexuality.” The Journal of Sexual Medicine, vol. 12, no. 3, Mar. 2015, pp. 661–666, https://doi.org/10.1111/jsm.12799.
